Ce deja am facut

E destul de dificil de cuprins in cuvinte, defectele pe care le am si greselile pe care le-am facut. Mai dificil de cat atat e sa inteleg cum anume sa repar majoritatea dintre ele, in conditiile in care, una cate una se prind de mine ca scaiu si asteapta momentul potrivit pentru a-si dezvalui repercusiunile. Probabil mi-e mai frica de faptul ca greselile au repercusiuni, decat de greseala in sine. Dintre toate cacaturile pe care le-am facut pana acum, vad ca cel mai bine ma pricep la alunga oameni din viata mea. Si nu pentru ca nu stiu sa ma comport ci pentru ca probabil sunt atat de egoista incat sa cred ca merit exact ceea ce ofer. Probabil traiesc intr-o iprocrizie ideologica in care consider ca daca esti onest fata de oameni, asa vor fi si ei la randul lor si cu atat mai putin se vor supara daca le spui adevarul. Problema e ca nu traim in basme, ci intr-o lume in care fiecare crede ca lumea se invarte in jurul sau, fiecare vrea sa traga focul sub turta lui si fiecare crede ca ceea ce face e bine. Cum asumarea se afla intr-o lupta continua cu ego-ul, de fiecare data cand ego-ul castiga, se pierde o conexiune umana. Cred ca am facut destule greseli cat sa inteleg ca majoritatea oamenilor care se afla in viata mea se afla pentru diverse beneficii. In afara de parinti, nimeni altcineva de pe fata pamantului nu te iubeste neconditionat, majoritatea prietenilor pe care ii ai te suna pentru ca le poti satisface niste nevoi. Daca nu ai mai raspunde pozitiv de cateva ori, in viitor vei fi exclus. Am vorbit prea mult cand trebuia sa tac si deseori am inteles ca multe lucruri in viata se subinteleg din tacere, pe cand altele trebuie spuse clar si raspicat. Eu nu prea ma pricep la diferentieri de acest gen. Ma astept ca sinceritatea mea ,uneori taioasa, sa aduca cu sine pe langa ajutor si putina empatie. Probabil nici eu nu reusesc mereu sa transmit ce simt, cu cel mai mare grad de empatie, dar cred ca faptul ca sunt asumata fata de ceea ce spun, in 80% din cazuri, ma absolva de cele mai grave consecinte. Ma bucura enorm ca detin inteligenta minima pentru a intelege ca exista loc de imbunatatire schimbare si evolutie. La fel de mult ma bucur ca de cele mai multe ori accept critica negativa si desi in mintea mea de multe ori atarn cu varful degetelor langa prapastia negarii, fac pasi marunti inapoi spre drumul ce ma poarta spre constientizarea sinelui.

Tot normal

In mod normal la ora asta ar trebui sa dorm. Ceea ce de fapt nu imi da pace sa dorm este cat de atipica a fost aceasta zi si cum bias-ul mental al propriei convingeri, astazi m-a dezamagit. Daca de cele mai multe ori cand ma gandeam la ce-as face daca as avea mai mult timp liber, gaseam infinite activitati, astazi m-a pus la zid, perioada aceea a lunii. Din pacate nu a aparut cu simptome normale de apatie si putina lipsa a energiei, ci s-a instalat cu durere si lene pe stomacul si pe creierul meu simultan. In mod normal as jeli aceasta zi pierduta. Dar din moment ce ma vad insirand cuvinte pe blog, nu imi mai pare atat de rau. Azi stateam si ma gandeam ce fac alti oameni intr-o zi normala, care pentru mine e o rutina? Alteori in timp ce sunt la servici in timpul programului de 8 ore ma intreb ce fac alti oameni in aceasta fereastra de timp in care eu sunt prizoniera. Observ ca privind lucrurile mai din exterior altfel se vede viata dintr-o perspectiva atipica rutinei. Rutina este cheia succesului? Categoric ma aflu in rutina gresita.

Vina

Unul poate dintre cele mai defecte caracteristici, care imi ingreuneaza existenta intr-o mare perioada a vietii mele, a fost si inca este, asumarea vinei atunci cand nu este nevoie. Uneori imi este extrem de dificil sa imi dezlipesc bandajul nevinovatiei, lasandu-l sa se infecteze pe ranile trecutului cu care nu m-am impacat. Ceea ce imi este si mai dificil e ca in acele situatii sa imi pun intrebarile corecte. De ce imi pasa? Care este motivul pentru care consider ca vina imi apartine? De ce simt asta? Ce altceva sa simt? Cum sa ma detasez de aceasta situatie? Cat anume din situatie ma implica direct? Cum am ajuns in aceasta situatie? si multe alte intrebari care ar putea sa ma absolve de acest sentiment, in momentul in care apare constient, fara motiv. Ceea ce mi se pare paradoxal este faptul ca in general gasesc mai reconfortant, sentimentul de vina atunci cand intr-adevar ma aflu intr-o situatie care ma implica direct si sunt constienta ca greseala imi apartine. Ceea ce ma tulbura de fapt, e momentul in care mantia vinovatiei se pune ca negura peste sufletul meu si lasa in urma mizeria de frustrare, ce se aduna si se pietrifica. Unii oameni simt la fel si nu exprima, altii sunt complet inconstienti si nepasatori, eu? Ma vad in acea categorie in care ar trebui sa imi pun aceste intrebari, pe care le-am scris mai sus, mai des. Ma simt de multe ori neinteleasa atat de mine, cat si de cei din jur. Uneori cred ca oamenii asteapta ca eu sa citesc in stele ceea ce ei gandesc, altii imi spun exact ce gandesc si ma fac sa ma simt vinovata pentru ceea ce fac ei. Pe de alta parte consider ca imi este destul de dificil sa fac diferenta dintre ceea ce spun oamenii in raport cu mine si cat, din ceea ce spun ei se raporteaza direct la situatie. Eu ma simt vinovata de exemplu daca consider ca nu am inteles de fapt o situatie si la fel de vinovata ma simt daca se presupune ca am facut ceva ce de fapt nu am facut. Motivul? Nu stiu! TRATAMENT?

3 zile deja?

Cred ca am inttrat in acest an mai productiva ca niciodata. Daca pana acum tindeam spre lene acuta, aruncandu-ma in scuze banale, in ultimele zile pornind laptopul, ma gandesc ca scriu un singur cuvant. Ajung mai apoi sa dezbat cu propriul eu idei absurde pentru unii. Astazi discutam printre altele cu logodnicul meu, despre deficienta educationala in Romania la nivel de credinta. De ce studiem religia in care ni se creaza dogme si carlige emotionale? De ce trebuie sa ni se ingurgiteze obligatoriu niste informatie inutile destinata indoctrinarii. Fiecare ar trebui sa aiba libertatea de a alege in ce sa creada inca de la varste fragede, tocmai de aceea una din ideile care au incheiat aceasta discutie statea in implementarea in scoli a istoriei religiilor. Cunoasterea diversa a religiilor presupune un spectru mai larg in ceea ce priveste libera alegere. De ce ne este impusa religia prin educatie la nivel de stat in conditiile in care statul nu este capabil sa ajute la educarea adolescentilor despre ceea ce inseamna educatie sexuala? De ce este mai important ca un adolescent sa stie in ce zi e o anumita sarbatoare decat cum sa foloseasca metode contraceptive si cum sa-si apere sanatatea de tot felul de boli venerice?

Plangeri neconsemnate

O noua zi in paradis, intr-o normalitate monotona. Un lucru care imi este dificill sa il inteleg, este consecventa orbeasca a majoritatii oamenilor de a frecventa zilnic aceleasi locuri, de a munci in aceleasi loc ani la rand si de a se acomoda cu viata monotona, nelasand nici o urma de speraanta schimbarii. Asa cum am spus la inceput astazi a fost una din zilele superficiale ale vietii mele, una din acele zile pe care le voi uita in negura timpului. Ceea ce de fapt ma ingrijoreaza este frica mea si a altora de a indrazni de a muta focusul de pe rutina chinuitoare spre mici diversificari ale zilelor. Observ cu uimire cum viata unor oameni din exterior, pare extrem de interesanta. Toata lumea ar vrea sa fie in locul acelor oameni a caror aparenta inseala normalitatea. Evident ca superficialitatea ia ochii mult mai usor decat munca care nu se vede. Intotdeauna falsitatea e ca uleiul pe apa mai vizibil, mai usor de accesat si validat ca a fi „corect” decat ceea ce este de fapt adevarat. Fake it until you make it, nu inseamna sa te postezi si sa te arati ceva ceea ce nu esti, cu speranta ca poate in cel mai optimist moment exista o urma de posibilitate, ca la un moment dat probabil sa te imbogatesti ca sa iti validezi propria ipocrizie in care te scalzi. Niciodata oamenii care, intr-adevar au niste vieti interesante nu isi imprastie ipocrizia in postari care cersesc atentie, in disperarea validarii. In realitatea cotidiana, majoritatea oamenilor gasesc motive sa se planga din orice se intampla, din nou din dorinta de validare. Toata lumea are impresia ca lumea sa invarte in jurul fiecaruia, asta mi se pare cea mai dificila parte a interactiunii dintre oameni asta pentru ca de fiecare data cand intri in lumea altcuiva, trebuie sa te supui unor reguli atat timp cat ai incalcat una din ele nu esti asa usor iertat, precum te ierta mama sau tata atunci cand faceai prostii cand erai mic. Partea trista e ca din orice trebuie sa inveti o lectie fie ca vrei fie ca nu. Viata de cele mai multe ori ne da de ales. Fie ca vrem sau nu suntem bombartati de optiuni, cu cat avem mai multe optiuni cu atat e mai greu de ales, cu cat ne dorim mai mult sa progresam cu atat este mai usor sa ne lasam distrasi de dorinte insipide care ofera satisfactie instanta. Orice alegere facem ne conduce spre o consecinta sau nu. Ceea ce nu ma face sa imi para atat de rau pentru oamenii care imbratiseaza monotonia ca stil de viata ca in final sa-si regrete existenta pe urma nereusitelor.

%d blogeri au apreciat: