Cringe

Pana nu de mult, cuvantul ”cringe” nu a fost atat de popular precum e de cand s-a extins era retelelor de socializare. In copilaria mea acest cuvant avea sensul de rusine, de un sentiment de injosire si lipsa de respect fata de situatie. Am observat ca oamenii au gasit o placere nevinovata in a observa alti oameni in aceasta ipostaza. Pe mine ma dezgusta acest gen de distractie, evit cultivarea unui astfel de comportament, tocmai datorita excesului de rusine care mi-a cuprins copilaria. Unul dintre momentele marcante ale acestui sentiment care mi-a marcat existenta, a fost in clasa a sasea. Fiind intr-o excursie cu clasa, avand coordonator o profesoara pe care nu o simpatizam deosebit, era genul de persoana plina de frustrari si neajunsuri emotionale despre care eu am inteles la un moment dat ca isi uraste atat meseria cat si viata. Astfel ca in timpul cinei fiind intr-un spatiu deschis unde toti colegii luau masa, mancam linistita si intr-un moment de neatentie am lovit un pahar care in cele din urma a sfarsit cioburi pe gresie. Odata cu sunetul rasunator al sfarsitului integritatii paharului, am auzit vocea patrunzatoare si enervata a profesoarei care in urma incidentului, a strigat sa auda toata lumea ”Alexandra a spart un pahar!! Sa-ti fie rusine! Ridica-te in picioare!” La auzul acestor cuvinte pe langa faptul ca s-au intiparit vesnic in memoria mea trezindu-mi vesnic un sentiment de disconfort, am ramas incremenita nestiind cum sa reactionez. M-am blocat am digerat sentimentul de inutilitate, si am simtit in fiecare bucatica de suflet cum vinovatia, rusinea si dezgustul fata de ea m-a cuprins. In ziua de azi observ asa cum am spus si la inceput ca oamenii se amuza pe seama acestor situatii. Pe mine ma cuprinde mila fata de mine din clasa a sasea, care simtindu-ma injosita, am ajuns sa intiparesc atat de bine acel sentiment, incat ”cringe-ul” mi se pare atat de gresit utilizat incat pana si cei care se distreaza pe seama lui ma fac sa simt dispret.

In ochii mei

Majoritatea fenomenelor care apar pe parcursul vietii fiecaruia, sunt destul de generale. De cele mai multe ori cand intampinam o situatie, in proximitatea noastra deseori se afla cineva care a trecut deja prin ceva similar. Majoritatea lucrurilor pe care le simtim, sau pe care le gandim sunt destul de comune. Suna superficial sa spun ca viata de fapt este un cliseu si deseori in viata reala, nimanui nu ii pasa de tine, de parerile tale, cu atat mai putin de ceea ce simti. In realitatea multora, viata se agata de un numar de inregistrare. Esti usor de inlocuit, in multe din situatiile cotidiene oricine poate face de 10 ori mai multe din majoritatea lucrurilor banale care tie ti se par complicate si care tie iti declanseaza atacuri de panica si nenumarate stari de anxietate. Nu esti remarcat nicaieri, indiferent de cat de mult muncesti. Atat timp cat poti fi folosit si exploatat oricine te poate inlocui. In cele mai cumplite momente din viata, esti numai tu cu tine, si oricat de mult ai crede ca multa lume te iubeste, niciunul din acea multime nu iti poate fi de ajutor mai mult decat iti esti TU. Lipsa ta de obicei nu se simte mai mult decat prezenta si singurul mod in care sa intorci acest cliseu in beneficiul tau este sa muncesti pentru visul tau pana cand devine realitate. Fara scuze fara stari superficiale intruzive, doar incepand cu un prim pas orice drum, motivatia va aparea pe parcurs si va fi un flux de energie constant ce poarta ideologia fricii de esec departe de atingerea libertatii.

Ce înseamnă?

M-am ferit sa postez azi dar, am o idee care mie mi se pare geniala. Anume recunoștința întruchipata in concept, nu ceea ce înseamnă pentru mine sau întruchipata in parerile altora. Recunostinta e atunci cand in urma unui beneficiu, te bucuri de acesta prin a-ti arata mulțumirea. Majoritatea oamenilor, in frunte cu mine de multe ori, uita sa mulțumească pentru toate lucrurile uimitoare care se intampla in viață. Unii trăiesc in ceața omisiunii, pe alții pur si simplu nu ii interesează conceptul din simplul fapt ca pare general si irelevant. De-a lungul călătoriei mele in acumularea de informații, am observat ca multe din lucrurile care par atat de complicate si greu de înțeles, de cele mai multe ori remedierea acestora sta in lucruri evidente, ușor de înțeles si de pus in practica. De cele mai multe ori recunoștința, se afla de asemenea chiar in urma celor mai banale situații si creează cele mai glorioase rezultate.

Nu am am sa inchei acest text prin a reaminti sa fim recunoscători deseori pentru ceea ce se întâmplă in jurul nostru, insa vreau sa închei prin a-mi reaminti ca nimic nu se afla mai aproape de bucuria absoluta in afara de recunoștință.

Lectii pe care (nu) le-am învățat

In urma cu putin timp, am învățat cateva lectii importante de viata, care probabil in viitor ma vor feri de situații similare.

1. Niciodată nu lua decizii in momente de extaz, tristete profunda sau extreme emotionale.

2. Nu iti asuma responsabilități doar pentru a primi validare. (suna prostesc dar, mai bine este sa iti asumi responsabilitati in scopul propriei dezvoltari.)

3. DACA ESTI BUN LA CEVA, NU OFERI NIMIC DIN COMPETENTELE TALE PE GRATIS. Nimic nu este gratuit nimeni nu oferă ceva fără a aștepta o recompensa si oricine se poate folosi de alți oameni, o va face indiferent cat de gresit este etic sau moral.

4. Experienta, pseudo-recunostinta celorlați si impresia celorlalți despre tine, nu tine de foame. Mai ales atunci cand nimic din ceea ce faci nu este înscris nicăieri si nu poate fi recunoscut.

5. Exista o tehnica de manipulare numita „Piciorul in usa” in care presupune acceptarea unei mici cereri care duce la deschiderea oportunității de a face loc unei cereri mult mai mari și tot asa. Am picat in aceasta capcana, cu toate ca aveam cunoștință de cauză.

Repercusiuni

Un lucru pe care imi este foarte greu sa il înțeleg, este ipocrizia. De ce sa faci lucruri doar pentru aparenta, de ce cautam validarea celor din jur? De ce ne simtim maguliti, atunci cand stim ca suntem invidiati. Cautam constant aprobarea celorlați si tindem mereu spre perfecțiunea inexistenta. Nimic din normal nu mai este la moda. Nu pot sa spun ca inainte de internet nu exista asa ceva pentru ca era la tot pasul, in realitate nu era internetul sa arate ca asa ceva se intampla. Ceea ce ma supara pe mine sunt oamenii, care in realitate au niște vieți cu nimic mai speciale decât ale altora, insa merg de doua ori in vacanta si postează timp de o luna poze din același loc. Sau dupa ce ca oricum nu au făcut nimic cu viața lor, gasesc mereu ceva de care sa se plângă. Atat timp cat nu schimbi nimic, nu te astepta la schimbări si atat timp cat inevitabil fiecare va suporta consecințele propriilor acțiuni, nemulțumirea arătată față de orice nu schimba cu nimic situația inițială. Pana in momentul in care s-au epuizat toate actiunile posibile într-o direcție ai putea reanaliza situația dar sub nici o forma nu exista nimeni responsabil de propriile repercursiuni in afara de tine.

%d blogeri au apreciat: