Aleator

Am chef de vorba, nu am cu cine sa vorbesc asa ca acest text probabil va fi foarte lung cu subiecte pe care o sa le inlantuiesc intr-o legatura mai degraba cu sens in mintea mea. Astfel ca mai inainte, desi mi-am pierdut iar atentia destul de repede in timpul in care se presupune ca trebuia sa imi îndrept atenția intr-un singur loc. La fel de probabil sa imi fie la fel de dificil sa scriu acest text. Am schimbat toate device-urile din casa si pana acum am scris cate o propoziție pe fiecare. Cu gândul ca incep sa vorbesc despre o fraza pe care o am pe ecranul principal de cativa ani buni. ” Fie cum o fi dar, sa fie cum vreau eu” Suna egoist si irational, in lumea in care oricum fiecare face ce vrea si cum vrea, insa la mine aceasta regula se aplica cu excepții. Ma gandesc ca nu sunt in stare sa fac orice vreau eu atat timp cat cei din jurul meu sufera. Mi se pare ca in ziua de azi capitalismul a creat niște monștri! Toata lumea e in stare sa calce pe cadavre pentru cele mai banale motive. Conceptul monetar mi se pare cel mai groaznic motiv pentru care sa irosești resurse sufletești. E adevărat ca banii aduc fericirea la fel de adevărat e ca si nevoie de mult curaj si puțin sange rece sa faci mai multi bani! Insa ceea ce mi-e greu sa înțeleg este felul in care oamenii ii pot împiedica pe alți oameni sa își îndeplinească visele, datorita caracterului lor mizerabil. Intr-o oarecare masura trebuie sa pastram un echilibru, si sa avem limita fata de toate bunatatile oferite in viata. Aproape orice rau e un pic bun daca e putin la fel cum orice bun daca e prea mult, e rau. Acest echilibru e extrem de greu de gasit si definit limitele sunt foarte fine si de cele mai multe ori, e dificil sa le identificam atat timp cat nu exista destula cunoastere de sine. Acest fapt este umbrit si de experienta anterioara care de multe ori ne impiedica sa actionam decat in mod prestabilit. Majoritatea sabloanelor mentale sunt invatate anterior si unele mostenite, fapt ce ironic pana nu actionam in modul corect, viata continua sub alte forme sa ne aduca in situatii in care sa ajungem la nivelul de cunoastere ideal supravietuirii. Asta ar absolvi multe lume de la supravietuire daca s-ar limita numai la memoria fiecaruia, insa e mult mai complex in ideea in care supravietuirea e ceva destul de usor de facut, pe cand crearea unei vieti din ce in ce mai satisfacatoare necesita abilitati si posibilitati la un cu totul alt nivel. Cei care spun ca ne nastem toti cu posibilitati egale, sunt cei mai mari ipocriti de pe planeta, in conditiile in care daca un presedinte decide sa faca un copil comparativ cu o adolescenta dintr-o familie fara posibilitati materiale ajunge sa ramana gravida in urma unui abuz, ambii nou nascuti nu pleaca de la acelasi start in viata. Pe de alta parte daca de-a lungul vietii fiecare face alegeri in consecinta pentru a-si schimba nivelul de existenta, asta face cu adevarat diferenta in ciuda faptului ca startul a fost complet diferit.

S-a dus

Acum o luna imi masuram sperantele in frici si deznadejde. Traiam in frica de necunoscut cu gandul ca va fi un an cel putin decent. Ma gasesc astazi in 16 zile de postat consecutiv, vaga experienta in ale eclerelor, putina oboseala pe marginea sufletului, ganduri putin mai ordonate, un drum putin mai pietruit, am macar o vaga idee legata de ce urmeaza sa se intample. In conditiile in care in trecut eram atat de pierduta in spatiu incat nu exista nici un grad de comparatie mai infim decat eu cea de azi, cu eu cea de acum un an. Daca m-as gasi pe mine undeva in trecut m-as incuraja un pic mai mult si mi-as spune ca pot. eu stiu ca pot arat ca pot, imi car singura piatra sa imi construiesc statuia de care am nevoie pentru ego-ul meu mizerabil. Ideea e ca intr-o luna din acest an am facut cat n-am facut in ultimii doi ani. Cred cu tarie ca sunt o cu totul alta persoana comparativ cu eu ce-a de acum un an si ma bucur de prezenta mea in fiecare zi. Sunt mai mult decat recunoscatoare ca ma am pe mine asa cum sunt, stiu ca am loc hectare intregi de plantat imbunatatiri dar, cel putin acum inca lucrez la a-mi delimita terenul si a-mi impune limite in ceea ce priveste atitudinea mea fata de altii cat si atitudinea celor din jur fata de mine. Suna extrem de egoist cand spun ca de fapt ma prioritizez atat pe mine cat si nevoile mele si imi selectez apropiatii in functie de valorile impartasite, insa e mult mai trist sa fii cel mai destept dintr-o sala plina de oameni decat cel mai putin inteligent, pentru a lasa loc de cunoastere.

Banalitati

Aseara aveam idei super misto despre ce sa scriu pe blog, azi nu am facut mai nimic a fost o zi in care am venit de la servici mi-am cumparat niste chestii de rontait, m-am trantit in fata televizorului, si am stat 3 ore dezlipita de realitate. Nu simt ca m-am odihnit dar cel putin nu ma mai simt atat de obosita. Sper sa apuc un moment in care sa opresc planeta si sa ma odihnesc. Macar cateva zile in care sa dorm cat vreau cand vreau si sa imi reincarc bateriile pentru orice urmeaza. Am spus de n-spe mii de ori ca ma simt obosita pentru ca nu dorm destul. In zilele noastre somnul e un lux in conditiile in care simultan este o necesitate, nu stiu cum sa ajung sa indeplinesc atatea task-uri intr-un mod eficient, intr-o stare de extenuare constanta.

Asa ma cred eu centrul universului

Astazi a fost genul acela de zi in care mi-am spus, gata stop. E momentul sa iau o pauza, inteleg cât de important e sa le rezolv pe toate si cum pământul nu se oprește din rotație din simplul fapt ca eu iau o pauza. Asa ca dupa cum s-a observat sau nu in ultima perioadă am devenit mai productiva, poate mult prea productiva. Atat de iesita din tipar incat uneori am impresia ca nu voi ajunge nicăieri. Am auzit tot mai des ca daca dormi prea puțin, ajungi sa ai boli de inima. Orice boala poate fi cauzata de oboseala, din simplul fapt ca in timpul somnului corpul se regenereaza si dobândește energie. Ei bine corpul meu cred ca are impresia ca il urasc. Un pic cred ca ma apreciaza ca am lăsat fumatul si mananac putin mai regulat, pe de alta parte cand vine vorba de odihna fentez sistemul. Nu e ca si cum nu as vrea sa ma odihnesc dar am învățat sa funcționez in starea de oboseala si am impresia ca daca sunt prea odihnita „ma învăț” lucru care ar fi benefic daca vreau sa prind 60 de ani. In conditiile in care sper ca in viitorul apropiat sa am oportunitatea sa imi creez un program putin mai benefic corpului meu obosit. Stresul zilnic si cumulul de schimbări bruște din ultima perioada, nu ma fac atât de mandra de mine si uneori imi dau impresia ca multe lucruri din cele pe care le fac trecând peste puterile mele, sunt inutile, astfel ca e momentul sa opresc planeta.

Incongruente

Aseară aveam chef de vorba si nu aveam cu cine vorbi. Ma gandeam la tot felul de subiecte bune de discutat si astazi am mintea goala. Deși e duminica si am tot spus de multe ori ca aceasta zi o dedic lenei ei bine astazi am avut o zi plina de la început pana acum. Nici nu m-am trezit bine ca m-am îmbrăcat si am fost in oras unde am făcut cateva cumparaturi, după care m-am apucat de putina curatenie ca mai apoi într-un final sa imi aduc aminte ca e cazul sa mananc. Asa ca am facut burgeri. Am ramas fara carne de burgeri am fost iar la magazin, am mancat dupa care am facut curățenie iar. M-am pus sa ma odihnesc putin ca mai apoi sa ma apuc iar de eclere. Si sa termin aceasta zi, cu gandul ca sunt mult prea obosita sa incep saptamana ce urmeaza. Mai rau decat atat e regretul pe care il traiesc atunci când nu fac nimic. E foarte ciudat cum asa cum ma supara gândul ca nu imi dau voie sa ma relaxez la fel de tare ma supara gandul ca stau degeaba si nu fac nimic.

%d blogeri au apreciat: