Gateala, oboseala si multurire

Aceasta zi e despre cat de mandra sunt de mine pentru toata munca pe care am depus-o. Daca stiam de la inceputul zilei ca voi face atat de multe chestii si ca odata intrata in angrenajul zilei, voi termina totul dupa ora 10 seara, cred ca incepeam ziua cu gandul ca va fi o zi grea. Adevarul e ca inchei aceasta zi cu gandul ca a fost una grea, asta pentru ca inca de la orele diminetii am intampinat situatii care mi-au dat rutina peste cap. Am ajuns la un moment dat, din fericire la timp, la servici. Acolo in prima parte a zilei am lucrat cat de cat linistita, ca mai apoi sa imi inchei ziua cu brio dupa o alergatura pe cinste. Uneori cand merg la servici ma gandesc ca atat timp cat nu lucrez pentru mine, nu prea face sens sa ma complic mai tare decat sunt platita, pe de alta parte uneori sunt momente in care prefer sa imi ajut colegii, sa isi duca la indeplinire task-urile pe ziua respectiva. Inteleg inca de o buna bucata de vreme, in munca de depozit sunt doar un numar pe o foaie, nu contez mai deloc, performantele mele nu sunt rasplatite decat cu salariul minim.In realitate nu poti evolua nicaieri atat timp cat nu ai vrajeala si cuvintele potrivite pe limba. Astfel cum personalitatea mea debordanta de onestitate ostila si ura fata de a „umbla cu manusi” cu unii oameni, efectiv nu ma ajuta in progresul meu in companii de acest gen. Am inteles totodata ca atat timp cat sunt atat de neimportanta in acel mediu, trebuie sa trag tare sa ies de acolo cu orice pret si sa imi dau singura importanta.De multe ori ma intreb cum oare oamenii „importanti” au devenit importanti? proabil s-au pus pe ei insisi pe primul loc si in timp au aparut posibilitatile, in functie de efortul depus de fiecare. Am auzit despre o teorie care spunea ca odata ce iti pui o chestie in gand, care vrei sa se indeplineasca, odata ce iti indrepti atentia spre acel lucru din ce in ce mai mult si muncesti pentru a-l obtine, practic creierul cauta in mediul exterior, un mod cat mai usor de a obtine acel lucru, si uite asa sta creierul nostru zi si noapte cautand solutii pentru a-si indeplini propria dorinta. Pentru ca in acelasi mod, bineinteles, ne putem sabota in toata splendoarea existentei. De ce sunt eu oare multumita azi? Ei bine tocmai din bucuria resimtita in momentul in care am finalizat eclerele ce m-au necajit atat de care ieri. In ciuda aspectului nefotografic si cele de ieri dar si cele de azi au iesit absolut delicioase. Ma simt extrem de mandra ca am reusit totusi sa fac un desert ce mi se parea aproape imposibil de facut. Pe langa incantatoarele eclere am reusit sa fac si niste paste cu chiftele excelente. Ma simt infinit recunoscatoare, pentru ziua de azi.

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: