Plangeri neconsemnate

O noua zi in paradis, intr-o normalitate monotona. Un lucru care imi este dificill sa il inteleg, este consecventa orbeasca a majoritatii oamenilor de a frecventa zilnic aceleasi locuri, de a munci in aceleasi loc ani la rand si de a se acomoda cu viata monotona, nelasand nici o urma de speraanta schimbarii. Asa cum am spus la inceput astazi a fost una din zilele superficiale ale vietii mele, una din acele zile pe care le voi uita in negura timpului. Ceea ce de fapt ma ingrijoreaza este frica mea si a altora de a indrazni de a muta focusul de pe rutina chinuitoare spre mici diversificari ale zilelor. Observ cu uimire cum viata unor oameni din exterior, pare extrem de interesanta. Toata lumea ar vrea sa fie in locul acelor oameni a caror aparenta inseala normalitatea. Evident ca superficialitatea ia ochii mult mai usor decat munca care nu se vede. Intotdeauna falsitatea e ca uleiul pe apa mai vizibil, mai usor de accesat si validat ca a fi „corect” decat ceea ce este de fapt adevarat. Fake it until you make it, nu inseamna sa te postezi si sa te arati ceva ceea ce nu esti, cu speranta ca poate in cel mai optimist moment exista o urma de posibilitate, ca la un moment dat probabil sa te imbogatesti ca sa iti validezi propria ipocrizie in care te scalzi. Niciodata oamenii care, intr-adevar au niste vieti interesante nu isi imprastie ipocrizia in postari care cersesc atentie, in disperarea validarii. In realitatea cotidiana, majoritatea oamenilor gasesc motive sa se planga din orice se intampla, din nou din dorinta de validare. Toata lumea are impresia ca lumea sa invarte in jurul fiecaruia, asta mi se pare cea mai dificila parte a interactiunii dintre oameni asta pentru ca de fiecare data cand intri in lumea altcuiva, trebuie sa te supui unor reguli atat timp cat ai incalcat una din ele nu esti asa usor iertat, precum te ierta mama sau tata atunci cand faceai prostii cand erai mic. Partea trista e ca din orice trebuie sa inveti o lectie fie ca vrei fie ca nu. Viata de cele mai multe ori ne da de ales. Fie ca vrem sau nu suntem bombartati de optiuni, cu cat avem mai multe optiuni cu atat e mai greu de ales, cu cat ne dorim mai mult sa progresam cu atat este mai usor sa ne lasam distrasi de dorinte insipide care ofera satisfactie instanta. Orice alegere facem ne conduce spre o consecinta sau nu. Ceea ce nu ma face sa imi para atat de rau pentru oamenii care imbratiseaza monotonia ca stil de viata ca in final sa-si regrete existenta pe urma nereusitelor.

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: