De ceva vreme ma gândesc ca lucrurile încep sa se schimbe in bine. Gandul meu constant este ca daca astazi muncesc la visul meu chiar si prin 2 propozitii deja sunt cu putin mai aproape decat as fi daca nu faceam nimic. Diferența o face minimul de efort. Mi-am dat seama ca am fost mult prea permisiva cu mine in ultima vreme si m-am neglijat. Ceea ce in realitate, m-a adus putin cu picioarele pe pământ, m-a îndepărtat putin de scopul final. Ma simt fericita cand scriu chiar si nimicuri. La fel de fericita ma simt cand stiu ca cei câțiva cititori au ramas inca acolo. Asta as putea numi o oarecare legătură speciala. Mi-am luat pauza binemeritata sau mai putin. Dar acum lucruri bune urmează sa se întâmple, viata prinde in sfârșit o pata de culoare. Sa vedem in ce nuanta imi aleg.
Zilele de dupa colt 