Uneori cred ca in viață, indiferent prin ce experiente trece fiecare dintre noi, la un moment dat, exista niste puncte de reper. Acel click mental iminent, care apare in urma unei decizii mai mult sau mai putin bune, si de fiecare data in perioade diferite din călătoria vieții, plasează un steag de referință pentru experientele viitoare. Unele steaguri plasate in adolescenta mea la o privire in ansamblu, pot spune ca au fost cateva dorințe arzatoare, care astăzi s-au îndeplinit. Atat de mult am tinut cont de acele dorințe incat au ajuns sa imi fie reper. Pentru altii dintre voi, acele repere pot fi întâmplări mai mult sau mai putin nefericite, sau chiar schimbări radicale forțate de împrejurări. Oricare ar fi stegulețele fiecăruia dintre noi, unde si cand au fost plasate, motivul si ceea ce s-a întâmplat dupa, realmente pune o amprenta semnificativa in viitor. Ei bine in cazul meu, intr-un exces de egoism as putea spune ca majoritatea deciziilor mele au fost bune, in realitate, deciziile pe care le-am luat m-au pus pe un drum de care nu sunt nici dezamăgita dar nici din cale afara de mandra. Pana nu de mult, ma simteam ca si cum nivelul meu de existenta pur si simplu scade sub principiile mele, lucru care nu doar m-a înspăimântat dar mi-a si dat un sut eroic in fund spre progres. Uneori trebuie sa ne asezam in genunchi in față noastră si sa fim cat se poate de transparenti cu eul interior. Tocmai pentru a plasa stegulețele pe cele mai bune drumuri din viața.