Pentru mine linistea înseamnă ca zgomotul gândurilor sa tacă. Liniștea înseamnă acea armonie in care gândurile stau la rând, si vin unul câte unul controlat si natural. Ma gândesc ca cel mai frumos moment de liniște e atunci când ma regăsesc intr-un loc cu o priveliște frumoasa, si gândurile apar unul cate unul secvențial. Momentul devine mai intens mai memorabil si mai frumos de trait, cu atat cat ieșirea din cotidian inseamna ca tot acest amalgam de trairi amestecate cu emoții sa se oprească din curgerea nebuna, in care debitul de cele mai multe ori o ia razna. Acum e puțin mai liniște ca adineauri si voi adormi la fel de linistita. Pe zi ce trece imi doresc sa nu ma gândesc decat la liniște si armonie. La un sentiment comun între corp si minte care conturează existenta in lipsa zgomotului anevoios al gândurilor.