Mintea mea e contopita de confuzie, legata de felul in care ma simt in ultima perioada. Poate mintea mea exagerează niste credinte, din cauza unor traume din copilărie. In general când eram mica si mancam prea multe dulciuri si ai mei imi spuneau ca imi va fi rău sau ca nu sunt bune pentru sănătate. Nu stiu exact de ce unele vorbe ale lor ma speriau gândindu-mă cu teroare la acel moment când vor avea dreptate. De aceea de multe ori ma îndoiesc de educația pe care am primit-o, nu neapărat pentru ca nu știau cum sa se exprime, ci pentru ca au sădit in mine multe semințe traumatice. Acum ma sperii de lucruri de care înainte nu imi era frica si încercând sa gasesc răspunsul in copilărie mi-e dificil sa înțeleg cand si unde am trăit acel moment de frica, atat de intens incat sa se reprime acum. Probabil un psiholog ar ajuta dar cum nu sunt in țară găsirea unui psiholog român ar fi dificila, totusi ar trebui sa găsesc o metoda sa pot scapa de toate fricile interioare care de multe ori imi perturba buna funcționare a vieții.