Perspectiva diferita

Uneori va mai povestesc cum multa lume ma intreaba ce anume ma determina sa fiu atat de fericita tot timpul, si nu pot sa mint cand spun ca pur si simplu ma bucur de viata, sau pretuiesc fiecare moment, simplul fapt ca sunt in viata, imi ofera acea energie pozitiva. Insa uneori ma gandesc ca simpla constientizare a vietii si a faptului ca in mod inevitabil intr- buna zi, viata fiecaruia se va sfarsi, e de fapt scanteia ideologiei mele. Inevitabil mai devreme sau mai traziu ne vom afla cu totii la marginea mortii si constientizarea acestui fapt ar trebui mai degraba sa ne linisteasca, decat sa ne bantuie gandurile. In momentul definitoriu al intelegerii acestei perceptii trebuie sa realizam ca fricile, nesiguranta, indoielile si greselile pe care le facem, sunt de fapt factori de care trebuie sa ne folosim sa ne imbunatatim viata, nu sa ne aruncam intr-un abis existential ingreunate de acestea. Intr-unul din articolele precedente am facut referire la felul in care fac fata acestor sentimente. Astfel ca majoritatea trairilor care ma imping spre experimentarea acestor sentimente le vad mai de graba benefice. Credinta colectiva asuma o conotatie negativa sentimentelor negative si in esenta nu e adevarat. Doar experimentand frica ne putem bucura de curaj, doar prin prisma tristetii putem aprecia cu adevarat fericirea si asta ne face de fapt mai umani. Daca viata ar fi complet invaluita in bucurie si prosperitate un timp indelungat vom ajunge la o saturatie, oboseala si o stare de declin mentala si spirituala, lucru deloc benefic. Imi amintesc acum cativa ani dupa un eveniment nefericit din viata mea am avut o perioada foarte lunga in care o tineam doar in petreceri, distractii si voie buna. Am profitat de fiecare moment la maxim si imi doream sa nu se termine niciodata, insa intr-un moment de exaltare maxima mi-am spus in gand, „de ajuns”. Asta pentru ocupata fiind doar cu pierderea mintilor si distragerea constanta de la sine, am uitat complet cu cine am de a face. A urmat mai apoi o lunga perioada de conflinct cu sinele, in care cu greu am reusit sa definesc cine eram inainte si cine imi voi dori sa devin. In acel prezent eram complet pierduta, dupa retrairea unor sentimente din trecut, de care m-am ferit sa le fac fata intr-un final am ajuns la o varianta acceptabila de eu, careia sa ii ofer o forma favorabila. E ca si cum ai lua o mana de lut si nu gasesti cantitatea potrivita pentru a realiza oala pe care ti-o doresti. Astfel ca eu ba mai puneam lut, ba mai luam din el, uneori ma enervam si aruncam bila de lut cu totul. De cele mai multe ori apreciam gresit consitenta compozitiei si o stricam dupa care o reparam. Dar toate aceste actiuni, au facut parte dintr-un proces de dezvoltare, de care astazi ma simt mandra ca l-am experimentat si datorita acestuia intr-un final am ajuns sa impartasesc cu voi o parte din procesul dezvoltarii mele emotionale.

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: