Adolescenta, iadul de ieri, raiul de astazi.

Uneori cand scriu si imi amintesc momente din viata mea pe care le impartasesc cu voi, parca ma simt vinovata ca nu le redau cu fidelitate. In general ceea ce simtim, ramane intiparit mai adanc in memorie decat evenimentul in sine sau cursul intamplarilor. Mintea noastra are abilitatea excelenta de a-si aminti simturi si emotii mult mai intense, in anumite momente cheie. Cateodata imi este foarte usor sa exprim ce am simtit, intr-o anumita perioada ampla a vietii si sa descriu in detaliu fiecare emotie, care mi-a cutremurat corpul, decat sa povestesc o intamplare cursiv cu lux de amanunte. Asa ca acum simt nevoia sa scriu despre adolescenta mea care pentru mine, intr-o mare masura, mi-o amintesc ca fiind crunta. Din punct de vedere emotional, a fost una din perioadele pe care nu as vrea sa le retraiesc. Dar din trecut invatam pentru viitor si prin prisma a ceea ce urmeaza sa povestesc poate ma redescopar. Imi amintesc ca perioada dinaintea adolescentei, mai precis in scoala generala ma uram, atat pe mine cat si pe cei din jur. Am prins o repulsie fata de oameni fiind bombardata doar cu ura din partea profesorilor, a colegilor, si a apropiatilor. Nimic din tot ce faceam oricat de mult ma straduiam, nu era in de ajuns. Stigma sociala datorita unei mici imperfictiuni a felului in care merg, a amplificat acest sentiment. Astfel m-am resemnat cu ideea ca as putea sa fiu eu impotriva lumii si lumea impotriva mea. Ca orice adolescenta in devenire asteptam cu nerabdare sa scap de tot acest calvar, in care pe de o parte ma infundam singura si cand reuseam sa ies putin la suprafata ma infundau cei din jur in abisul hormonal de neinteles. In perioada liceului cu greu mi-am facut prieteni dar, nici nu tineam neaparat sa ma apropii de cineva. Daca m-as intalni cu mine din adolescenta, mi-as da o imbartisare si cateva palme. Preferam sa stau printre baieti, ei ma intelegeau mai bine nu ma judecau neaparat si daca o faceau nu durea asa tare. Iubirile din adolescenta au fost multe neinsemnate, in afara de unele pe care daca as fi stiut le-as fi evitat. Totusi ca fata adolescenta am simtit rar bucuria si tocmai asta ma invatat cand m-am maturizat, sa ma bucur cu adevarat de viata. Pentru ca in acea perioada ma agatam de fiece firisor de bucurie, cu pumnii stransi si dintii inclestati, ca acum sa fie parte din mine. Pentru asta i-as multumi adolescentei care am fost. Probabil voi mai scrie in detaliu evenimente care mi-au marcat existenta si voi mai destainui momente memorabile care mi-au schimbat cursul experientelor, insa in definitiv ca fata adolescenta m-am tratat in cele mai meschine feluri, dand vietii de inteles ca nu asta vreau sa fiu. Constienta fiind de zilele de dupa colt.

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: