Aproape vindecata

Abia m-am trezit din somn si a fost una din putinele nopti din ultima vreme in care nu am avut cosmaruri. Meditatia ajuta, insa nu inteleg ce anume se petrece in lume in asa fel incat, anual in perioada aceasta a anului se aduna toate traumele mele mentale la un loc, ca sa-si bata joc de mine. As putea spune ca stiu cum sa scap de ele pe moment, insa nu am idee ce anume ar trebui sa fac sa scap de ele definitiv. Adevarul e ca nu imi impiedica atat de tare existenta insa m-as bucura enorm sa pot adormi linistita fara frica unui cosmar si de asemenea, mi-ar placea enorm sa nu mi se mai afunde mintea in atacuri de panica, fara noima. Unele persoane nici nu constientizeaza astfel de fenomene din corpul lor, insa eu inteleg si incerc sa aprofundez mental fenomenul sa il pot trata.

Pana nu de mult scriam cat de frumoasa e viata si cum e sa traiesc o viata lipsita de razboaie mentale, dar scrisul contribuie si el la vindercarea mea. Nimic din toate ce se intampla in ultima vreme nu imi afecteaza personalitatea sau pe cei din jur. Si asta e unul din lucrurile care ma bucura enorm, faptul ca pot sa controlez intr-o oarecare masura comportamenul, ca atat eu cat si cei din jurul meu sa fim in siguranta. Totusi putin cate putin ma simt aproape vindecata pe anul asta cel putin, Avalansa de ganduri se potoleste, tornadele de nesiguranta se transforma in brize si intr-un final se lasa linistea.