Alaturi.

Cu cât postez mai des, cu atat vad ca se aduna lume pe aici. Imi place sa ma uit câteodată sa vad ca am mai multi vizitatori decât ma asteptam însă, daca nu au ce citi, nu au de ce veni. Ca atunci cand mergi la niște rude din obligație, nici mie nu mi-ar plăcea sa merg dacă nu imi place ce gătesc, spre exemplu. Eu vreau sa scriu mai des, mai bine, mai mult, însă cu toate acestea unele dorinte nu se îndeplinesc instant. Adevarul e ca ma simt mult mai bine când stiu ca multă lume e pe aceeași lungime de unda cu mine, rezonand sub aceleași cuvinte. Totodată atunci cand scriu ma simt de parca nimeni nu stie, gândul asta ma liniștește. Totuși singura fiind in marea asta de oameni, rezonand cu unii din ei mai mult sau mai putin, ma simt la fel de prietena cu ei, la fel bine cum ma simt atunci când se lasa liniștea si cuprind peisaje in cuvinte.