Adevăratul sentiment de creație, se trăiește in momentele cele mai grele ale vieții noastre pe pământ. Simțurile se deschid încărcate cu o aura de iluminare prezenta doar in cele mai aprige furtuni ale sufletului. Imi doresc sa imi explic acest gand, însă mai tare ma inficoșează imaginea artiștilor. Poate unii din goana dupa avuție apasa acolo unde nu doare, unii poate traiesc si radiază aura continuu. Cert e ca si eu de multe ori scriu in anumite stari, de altfel as fi avut pana acum zeci de texte scrise fara un sens doar de dragul de a avea nenumărate postari. Eu vreau sa exprim ce simt doar atunci cand simt ca e momentul. Poate nu stiu eu sa aleg bine dar, cu siguranță când aleg sa ma pierd in cuvinte aici ma simt acasa. Chiar si daca citesc doar eu. Ma mulțumesc cu împărtășirea gandurilor cu sinele tocmai pentru ca in cele din urma, cand pun ultimul punct, ma simt mai usoara cu mii de ganduri. Nu ma compar nici pe departe cu cei ce stiu ceea ce fac si scriu pentru omenire cuvinte de neuitat dar, ma aflu in minoritatea ascunsa in care cu timiditate pășesc pe un drum ca sa imi caut locul.
Zilele de dupa colt 