Umanitate

Cum se face ca am devenit atât de inumani?Cand eram eu adolescenta, lucrurile erau altfel, oamenii nu se temeau sa isi exprime sentimentele. Cu atat mai putin, nimanui nu ii era team de critica, judecata sau de punerea pe un piedestal a tuturor defectelor. Astăzi tanjim dupa niste idealuri care nu exista, pentru a impresiona pe cei carora nu le pasa de noi. Azi tot e „political incorect”. Toti suntem ofensati din orice, crudul adevar insa e ca de fapt ne simțim ofensati de lucurile care ni se spun si cu care ne identificam dar in realitate nu vrem sa recunoastem ca fac parte din noi. Spunei cuiva un lucru neadevarat despre sine si nu va reactiona ca si cum ar fi ofensat, atat timp cat cunoasterea de sine e mai presus decat criticile celor din jur. Am ajuns cu totii sa ne ascundem sentimentele pentru ca într-o astfel de lume toti ne ghidam dupa niste standarde impuse. Nimeni nu mai rade cu pofta nu am auzit ganduri sincere exprimate sau trairi povestite cu inima deschisa. Omitem de fapt ideea de a ne putea creea propriile idealuri, inspirate din oameni care ne ghideaza spre noi înșine. Asta e mai presus decat o viata planuita ca o vacanta de o saptamana. Daca ar fi sa am puterea sa transmit un mesaj catre omenire, as spune cu inima deschisa ca: Oamenii sunt cu adevarat impliniti atunci cand depasesc barierele impuse de catre cei care ii vad ca pe niste ustensile. De cat curaj ai nevoie sa fii cine ești?

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: