Mi-e dor de casă, mi-e dor de glasul romanesc pe strazi de aglomeratie si de sunetul orașului. Acum ceva timp imi doream din toata fiinta mea sa fiu departe de tot si toate si acum imi lipsesc toate. Halal iubire de plai, cand pe plaiul tau nu ți-e permis sa fii cine vrei si sa ai măcar curajul sa vrei, d-apai sa faci cand ți se taie aripile cu tot cu spate si umbli cu maini si picioare murdare intr-o societate de corupti si hoți. Eu pot doar sa ma complac in ideea ca nu se poate, in condițiile in care educația pe care am primit-o s-a rezumat la „trebuie”. Nu, se poate, hai sa gasim o soluție, lucrurile merg bine atâta timp cat ai curajul necesar sa iti oferi ceea ce meriți.
Zilele de dupa colt 