Motivatie intrinseca

Am auzit azi de la cineva de pe internet, cateva cuvinte care mi-au miscat un pic fudul din pat si m-au trimis sa scriu acest text. „IMAGINEAZA-TI CA PESTE UN AN VEI FI IN ACELASI LOC IN CARE ESTI ACUM TRAIND ACEEAȘI RUTINĂ SI NIMIC NU AR FI ALTFEL IN VIATA TA.”Înfricoșător nu? Ei bine da, m-ar macina profund gândul sa stiu ca nefăcând nimic din ceea ce imi place, stand cu mine fara sa ma cunosc in fiecare zi, fara sa imi vorbesc zile de-a rândul neglijandu-ma, mi-ar crea o stare de anxietate si frica din care nu ma voi descătușa. Așa ca de multa vreme imi tot propum sa ma organizez, să scriu mai mult ce gandesc, sa imi spun si eu trairile, pentru ca poate as ajunge la un moment dat sa inspir pe cineva. Tocmai de aceea scriu aceste rânduri . Ca o promisiune față de mine, cea care crede ca se poate trai din scris si prin asta sa dau viața si celor care nu mai cred in cuvinte. Mi-as dori sa fiu mai organizata si sa imi respect toate promisiunile pe care mi le tot indrug, uneori doar asa sa cred ca am ocupație. E foarte deranjant gandul sa stiu ca vreau sa fac lucruri care ma fac sa ma simt mai bine, care ma aduc mai aproape de mine si totuși le amân sau le anulez pentru ca nu am curaj sa ma apuc. Daca stiu ca renunț dupa câteva momente sau observ ca e prea greu, nu duc nimic la bun sfarsit. Nu pot avea satisfacția unui lucru terminat cu bine. Ma simt cam lașă din punctul asta de vedere si cumva nesatisfăcută de faptul ca incerc macar. Dar vreau ca in fața mea sa fiu o persoana onesta, sa imi recunosc neputințele și să ma vad progresând bucurandu-ma chiar daca esuez cu gândul că am dus la bun sfârșit ceva. Banui că in asta constă succesul în a încerca pana iti iese, până iti place ca sa le poata placea si altora. Necesita bineînțeles ordine si disciplină, dar eu neștiind cum e sa fiu organizată cum as putea să cred ca voi reuși? Cred ca am un plan si pentru asta, aș putea sa ma recompensez pentru fiecare lucru dus la bun sfârșit cu ceva, ce cred ca mi-ar face bine. As putea sa ma cunosc mai bine sa ma bucur de privilegiul de a sta mai mult cu mine si sa nu imi mai interzic lucruri, doar pentru ca eu as crede ca nu le merit. Poate chiar le merit cine stie? Banui ca merit să mă bucur de spiritul meu nebunesc și de activitățile care înainte ma scoteau din tipare doar prin simplul fapt ca traiam momentul. Sa trecem la treaba zic înainte ca alte ganduri sa o ia dinainte..

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: