Cand eram copil, zăpada avea alt gust, se simțea mai rece pe fața mea fierbinte, iar saniile îmi păreau adevarate trăsuri. Diminețile friguroase prevesteau zile pline de experiențe noi, însă de cand am crescut mare, brusc s-a produs big bang-ul vietii. Cred ca exact asta face diferența, faptul ca in copilarie lucrurile noi, veneau de la sine schimbarea era constanta si eram obișnuită ca in fiecare zi sa se întâmple ceva nou, care sa imi trezeasca noi credinte despre realitate. Astazi însă, muncesc pentru cea mai mica schimbare de decor, uit să iau în vedere lucrurile mărunte, care pe vremuri mă fascinau și acum alerg în goana spre schimbare, intr-o rutina amortita. Cine e de fapt copilul care am fost, și de ce l-am încuiat atât de departe de prezent?
Zilele de dupa colt 