Stingerea

In mod evident, sufletul e purtat departe de mintea care impinge cu gandurile destructive. Tot amalgamul de extaz pe care il trăiam, de fiecare data cand erau oameni in jurul meu. Cand ma apucam de ceva, sau puteam chiar sa nu fac nimic, tot exista undeva scanteia de bucurie. Insa de mult n-am mai pus pe foc si am ajuns sa ma complac in jar. Pun cuvintele dependente de stari in subsol, sper sa imi vindec fricile, sper sa-mi umplu sufletul de benzina din speranțe, sa-i pot da foc ca mai apoi sa ard de nerăbdare, sa realizez lucruri la care nici nu visam.

Publicat de Alexandra Maria

Cand nimeni nu te vede, te simti mai liber ca niciodata, sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: